Miercuri, 16 martie, are loc un mare miting de protest. Chiar daca sindicatele nu vor putea aduna in Piata Revolutiei atatia membri cati au promis, numarul poate creste numai cu iesirea bucurestenilor. De ce a lor, in primul rand? Pentru ca din provincie e costisitor sa vii la Bucuresti, in special in saracia de azi, in timp ce bucurestenii trebuie doar sa faca doi pasi pana-n strada.
Desigur, sunt convins, nu svor fi 5 milioane - asa a cerut Zeus, care a spus ca daca ies 5 milioane ia in considerare cererile lor -, sunt la fel de convins ca cei de acolo nu vor urma exemplul egiptenilor, desi ar fi cam singura solutie. Dar, daca nu vor iesi alte cateva zeci de mii alaturi de sindicalisti, daca nu ne vom trezi nici acum, in ceasul al XIII-lea, atunci merita sa traim in mizerie si saracie, mocirla spirituala, meritam sa suferim. Daca nu vor iesi alte cateva zeci de mii alaturi de sindicalisti, nu mai avem dreptul moral sa ne plangem de nimic. Nici macar de mila. Si nu putem intreba nici macar: Unde este spiritul revolutionarilor din '89?
Am primit un mail ce contine o enciclica a Sinodului Bisericii Greciei pe care daca o citesti, ai impresia ca vorbele apartin Sinodului BOR. Din pacate, Sinodul BOR nu a luat nicio pozitie fata de politica de saracire, injosire, batjocorire, mintire, spoliere a ceea e a mai ramas din bogatiile tarii, alienare spirituala, a credinciosilor sai de catre Basescu & Co.
Dar, parca nici nu este nevoie de vreo enciclica a BOR dupa ce citesti textul emis de Sinodul Greciei.
Iata, spre edificare, numai cateva fragmente din aceasta encliclica:
(...) Biserica Greciei infatiseaza o pozitie de incredibila atitudine ortodoxa, in sensul plenar al cuvantului, luata fata de planurile si experimentele sociale aplicate tarii de aceiasi eurocrati si euro-masoni care, prin intermediul UE, FMI si Banca Mondiala, injuga tot mai multe state la o noua ordine mondiala in facere.
Problema este deosebit de importanta deoarece pozitia Bisericii Greciei poate deveni un exemplu de urmat pentru celelalte Biserici surori.
(...) CATRE POPOR
enciclica a Sfantului Sinod al Bisericii Greciei
Ierarhia Bisericii Greciei care s-a intrunit in sedinta ordinara pe 5-8 octombrie 2010 simte nevoia sa se adreseze crestinilor sai, poporului lui Dumnezeu, dar si fiecarui om bine intentionat, pentru a vorbi pe limba adevarului si a dragostei.
Zilele pe care le traim sunt grele si critice. Trecem ca tara printr-o criza economica cumplita care creeaza multora nesiguranta si teama. Nu stim ce ne asteapta in ziua de maine. Tara noastra se pare ca nu mai este libera, ci in fapt este administrata de creditorii nostri. stim ca multi dintre voi asteptati de la Biserica ce va pastoreste sa vorbeasca si sa ia pozitie asupra evenimentelor la care suntem martori.
Este adevarat ca ceea ce se intampla in patria noastra este inedit si cutremurator. Criza duhovniceasca, sociala si economica merge mana in mana cu rasturnarea intregii firi. Este vorba de incercarea dezradacinarii si distrugerii temeiurilor multor traditii care pana acum erau considerate de la sine intelese pentru viata din spatiul nostru. Din punct de vedere social se opereaza o rasturnare a datelor si a drepturilor, desigur cu un argument evident< masurile acestea le cer creditorii nostri. Declaram de aceea ca suntem o tara sub ocupatie si ca executam poruncile conducatorilor-debitorilor nostri. intrebarea care se naste este daca solicitarilor lor privesc doar chestiunile economice si de asigurari sau vizeaza si fizionomia duhovniceasca si culturala a patriei noastre.
(...) Criza noastra economica, in cuvinte foarte simple, se datoreaza diferentei dintre productie si consum. intre ritmul lent al productiei pe care il atingem si nivelul ridicat de viata cu care ne-am invatat sa traim. Criza economica care chinuie si domina tara noastra nu este insa decat varful iceberg-ului. Este urmarea si rodul unei alte crize, a celei duhovnicesti. Disproportia dintre productie si consum prezinta insa nu doar o dimensiune economica, ci in primul rand este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovnicesti, care priveste atat conducerea tarii, cat si poporul. O conducere care nu a putut sa aiba o atitudine responsabila fata de popor, care nu a putut sau nu a vrut sa vorbeasca pe limba adevarului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relatiile clientelare, numai si numai pentru ca a avut ca scop detinerea puterii. O conducere care in practica se vadeste ca a subminat interesele reale ale tarii si ale poporului.
Si pe de alta parte, un popor, adica noi, care ne-am purtat iresponsabil. (...) Esenta crizei duhovnicesti este absenta sensului vietii si incarcerarea omului in prezentul rectiliniu, adica in instinctul lui egoist. Un prezent fara viitor, fara perspectiva. Un prezent condamnat la plictis si monotonie. Viata a devenit un interval de timp intre doua date, a nasterii si a ingroparii, cu un interval necunoscut intre ele.
(...) In Sinodul Ierarhiei, noi, parintii vostri duhovnicesti, ne-am facut autocritica, am dorit sa ne confruntam cu responsabilitatile noastre si sa cercetam care este partea noastra de vina in prezenta criza. stim ca uneori v-am mahnit, v-am smintit chiar. Nu am reactionat direct si la momentul potrivit fata de atitudini care v-au ranit. Negustorii distrugerii relatiei dintre popor si Biserica sa care il pastoreste au exploatat indeajuns si in mod pragmatic scandalurile fabricate si au incercat sa destrame increderea dumneavoastra in Biserica.
(...) Ne nelinisteste situatia Educatiei noastre, pentru ca sistemul educational actual se raporteaza la elev nu ca la o persoana, ci ca la un calculator electronic si singurul lucru pe care il face este sa il "incarce" cu materie, neinteresandu-se de intreaga sa personalitate si de aceea copiii nostri cu indreptatire se impotrivesc.
(...) Stim ca cereti de la noi, pastorii vostri, o Biserica eroica, cu vigoare, care sa aiba cuvant profetic, cuvant pentru tanarul contemporan, nu o Biserica secularizata, ci una sfintita si sfintitoare, o Biserica libera si care sa pastoreasca cu putere. O Biserica care nu se teme sa ia pozitie fata de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent daca impotrivirea conduce la prigoana si martiriu.
Biserica este singurul organism care poate sa stea nemijlocit alaturi de om si sa il sprijine. Biserica insa suntem cu totii si aceasta este puterea noastra si puterea ei. La unitatea dintre pastori si popor tintesc negustorii de popoare si incearca sa o submineze. Ei stiu ca daca vor "pierde" pastorul, cu usurinta se vor risipi oile si le vor supune. Istoria ne invata ca acolo unde Dumnezeu a fost luat, scopul final era omul si injosirea lui. intruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoastere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernarii, ci acelora care exploatand guvernarea si ascunzandu-se in spatele puterii lucreaza sa va priveze de speranta. Aduceti-va aminte ca pentru multi specialisti in economie, prezenta criza este fabricata, este o criza care urmareste controlul mondial de catre puteri care nu sunt iubitoare de oameni.
(...) Poporul nostru a trecut si alta data prin saracie si foame, dar a indurat si a biruit, pentru ca atunci avea perspective. Noi toti putem sa ajutam pe unul si unul pe multi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frica, ci de putere si de dragoste. Cu acest duh, adunati in jurul marii noastre familii, Biserica, scotand la iveala greselile noastre, cautand sensul vietii in dragoste, vom iesi din acest ceas greu.
Ierarhia Bisericii Greciei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu