Basescu insista sa ne compromita / sau / Din nou, romanii cu ochii in pamant de rusine

"The Economist: Pozitia Romaniei fata de Serbia, demna de un nationalist al secolului XIX

Opozitia Romaniei fata de acordarea Serbiei a statutului de tara candidata la Uniunea Europeana a fost catalogata de catre sursele diplomatice prezente la summitul de la Bruxelles drept "o prestatie total dezagreabila".
Romania a reprezentat obstacolul neasteptat, din aceasta saptamana, legat de candidatura Serbiei la UE, scrie The Economist: "(...) o prestatie total dezagreabila. Trebuie sa fii un nationalist al secolului XIX pentru a crede acest fel de mizerii", a declarat sursa diplomatica.
Romania si-a mentinut pozitia timp de cateva ore, inainte de a ceda si de a semna o intelegere separata cu Serbia. Reprezentatia romaneasca a fost considerata atat de inspaimantatoare, conform unei alte surse, incat a ajutat la intarirea sustinerii pentru Serbia.
Statele Uniunii Europene au decis sa acorde Serbiei "statutul de candidat" la aderarea la UE, arata un proiect de declaratie comuna al sefilor de stat si al guvernelor celor 27 de state reunite joi seara la Bruxelles".
Nu a spus-o vreun roman, nu a spus-o Opozitia, ci unul din cele mai prestigioase cotidiene din lume.
Asta ca sa nu mai vorbim despre faptul ca a semnat Acordul fiscal scriind data de 2 februarie, cand de fapt era vorba de 2 martie. Mass media a scris despre acest lucru ca despre o eroare, dar n-a fost nicio eroare. A fost inca o dovada ca Basescu si cei din PDL traiesc intr-o lume paralela, intr-o Romanie numai a lor, in timp ce peste 18 - 19 milioane de romani traiesc in fosta Patrie (azi o suprafata locuita), alcatuiesc un fost popor (azi o populatie), saracita, furata, cu oameni care, realmente mor de foame, de frig sau sub zapezi, de lipsa de medicamente (scandalul medicamentelor impotriva cancerului este doar o foarte mica parte a realitatii din Sanatate), iar cei ce supravietuiesc, in proportie de 70%-80%, se uita dupa o alta tara in care ar putea munci si trai cat de cat decent, o tara in care sa nu fie umiliti, furati, desconsiderati, mintiti in fiecare secunda de niste guvernanti pentru care un euro castigat e mai important decat viata a sute de mii, milioane de romani.

Iata cum vede toate aceste lucruri un poet:

PLECAM DE CUM VOM VINDE ROMANIA
de Andrei Stomff

Sunt “comandantul” navei Romania.
As vrea s-o dau cu pretul cel mai bun.
Nu sunt nebun , imi merge scafarlia,
Ma injurati – va dau un ultim tun.

Armata am facut-o amintire.
Am pus in fruntea ei un izmenar
Sa o transforme iute-ntr-o ostire
Si sa transfere banii-n buzunar

Din fierul vechi si din cazarmi vandute
Unor investitori placuti puterii.
Ma doare-n cot de pusti si de redute.
E buna numai cresterea averii.

La-nvatamant am pus un doctor mare,
Prostut si fara diplome in spate.
E priceput la vectorul miscare
Al pumnului ce mangaie, nu bate.

Si la ce bun atata educatie
Unui popor menit sa ma serveasca.
Nu ne oprim, nu facem nicio statie.
Aduceti ciumpalacii sa munceasca.

Lasati-i sa-si consume energia
Cerand in piata sa-i lasam in pace.
Plecam de cum vom vinde Romania.
Partidul nostru stie cum se face.

Noi stoarcem portocala cat putem
Si-apoi o stergem fara sa tipati.
De strigatele voastre nu ma tem.
O sa-nghetati si-apoi o sa plecati.

Pe mine nu ma sperie vesnicia.
Cati au mai fost ca mine inainte?
Sunt comandantul navei Romania.
Va fac eu sclavi si va-nvatati voi minte !

Altii insa, pot sa faca ceea ce ar trebui sa facem SI noi:

Prim-ministrul islandez este judecat pentru cum a gestionat criza

Haarde era sef al guvernului in 2008-2009, cand cele mai mari banci islandeze au dat faliment si multi islandezi si-au pierdut apoi casele si locurile de munca.

Fostul premier al Islandei, Geir Haarde, este adus in fata unui tribunal special pentru a fi judecat pentru cum a gestionat criza. Haarde este acuzat de neglijenta pe perioada cat a fost premier, relateaza BBC. Dupa 2008, Islanda a fost lovita dur de criza. Cele mai mari trei banci ale tarii au dat faliment. Prabusirea uneia dintre ele - Icesave, in care isi tineau economiile mii de britanici si olandezi, a declansat o disputa privind compensarea clientilor straini. Problema nu a fost rezolvata nici pana in ziua de azi.

Geir Haarde (60 de ani), sef al Partidului Independentei, se afla in fruntea guvernului in acea perioada. El este acuzat ca a procedat neglijent pentru ca nu s-a asigurat ca exista garantii bancare.

Haarde respinge acuzatiile si le catalogheaza drept "persecutie politica". Promite de asemenea ca se va razbuna in cadrul procesului. El sustine ca a facut ce a considerat ca e mai bine pentru tara sa.

Audierile se vor desfasura la tribunalul Landsdomur, un organism special menit sa judece ministri, care nu a fost insa niciodata pana acum activat.

Mandra nava a fost Romania, epava a ajuns sau / "Romani, eu nu abidc

Nu am postat in acest an pe blog si deci, nu pot fi numit bloger. Dar, desi stiu ca nu este o scuza, lipsa de timp, mai ales speranta aparuta odata cu primii protestatari in piata Universitatii si in alte peste 60 de orase din tara, a fost un motiv mai adevarat. Speram sa pot posta o mare victorie. Nu s-a intamplat INCA, dar astept clipa cea mare. Au fost victorii mai mici, dar cea adevarata se lasa asteptata.
De fapt, Zeus a declarat ritos ca nu demisioneaza pana nu duce corabia numita Romania acolo unde vrea el, acolo unde peste 80% dintre romani, nu vor sa ajunga, adica la dezstru total. Dar lui nu-i pasa ce vor romanii, nu-i pasa ce striga romanii. Vrea sa ne duca, chiar cu forta, la pieirea pe care o numeste fara jena si fara a cunoaste macar sensul cuvantului, "reforma" (sensul principal este, conform DEX, "a schimba în bine - poate este vorba despre cuvantul "bine" din bataia de joc pe care multi au intrepretet-o drept o urare ce poate deveni reala, "Sa traiti bine") .
In plus, "Salvatorul Europei", "Geniul Carpa\ilor", "Celcelestiepetoate", "Roubini al Romaniei", "Capitanul Neinfricat" si mai puneti alte adjuctive pe care le folosesc postacii PDL, a avut o declaratie care trebuie sa ne puna pe ganduri. Atunci cand l-a acuzat pe Majestatea Sa, Regele Mihai I de tradare pentru ca a abdicat, Basescu a spus ca el nu abdica, mai bine se lasa impuscat. Eu nu-i doresc moartea, dimpotriva. Ii doresc sa traiasca mult dupa 100 de ani - din care urmatorii vreo 20-25 la Jilava - si sa ajunga sa dea acatiste la toate manastirile din Romania ca sa-l ia Domnul la sine cat mai repede.
A scos din palarie un guvern dupa ce l-a aruncat la gunoi pe Piticul Mincinos ca pe o carpa, iar pe ministri papusi - cum sunt si cei de acum de altfel -, interfete ale celor "aruncati la cos", ii vor trage de sfori atat el cat si cei care i-au propus. Ungureanu a acceptat, desi trebuie cel putin el sa stie, ca premieri fosti sefi ai unor servicii de informatii se numesc fie in stare de razboi, fie asa cum a facut Mubarak, sau Assad in caz de revolte populare ce trebuie inecate in sange. Oare de-aia a acceptat, ca sa inabuse - in sange sau prin alte mijloace violente - manifestarile de protest ce vor cuprinde toata tara imediat ce vremea se va incalzi si la care vor iesi nu cateva mii de romani, ci sute de mii, poate chiar milioane? Oricum, a ratat doua oportunitati cu care nu se va mai intalni in viata. Prima: daca atunci cand Oprea l-a umilit isi depunea mandatul, ar fi fost erou national si chiar international, gestul sau ar fi fost braking news in toata mass media din lume. Si, in plus, ar fi castigat capital electoral cat pentru un candidat cu oarece sanse la presedintie. A ratat. A doua ocazie a fost in seara zilei in care a primit lista cu membrii cabinetului. Daca iesea pe sticla si declara ca Basescu i-a promis (chiar daca n-a fost asa) ca isi va alege echipa, la fel, ar fi devenit erou national. A ratat din nou. Acum, chiar daca IQ-ul sau este net superior celui al ministrilor, majoritatii parlamentarilor in special cei ai PDL, (de cel al lui Basescu nici nu se poate vorbi), iar cultura sa incepe acolo unde se sfarsete a multora dintre noi si in totalitate a celor amintit mai inainte, va confirma vechiul proverb romanesc: "Daca te bagi intre tarate te mananaca porcii".
In rest, ce se mai poate spune? Fosta nava numita Romania, condusa de un carmaci sfatuit de trei consilieri de baza (Jonny Walker, Jack Daniel's si John Beam), care se crede `n Oceanul Atlantic la timona celui mai mare si mai luxos vas de croaziera din lume si nu vede ca de fapt e pe o mare interioara, la timona unui vas aproape esuat, Romania se scufunda. Si noi toti, odata cu ea.
Ne-a ramas numai speranta in romanii care s-au trezit si in cei ce se vor trezi odata ce va da coltul ierbii. "Desteapta-te romane!"

Cat mai indurăm batjocura, furtul din buzunare, noua dictatură? / sau / Un portret demn de reprodus in toate cartile de Istorie a Romaniei

Am vrut sa postez un material despre a "n" plus una incalcare sau mai bine zis "calcare" in pas de defilare, a Constitutiei de catre cel caruia, gresit, i se spune "presedintele Romaniei". In fapt el a fost, este si in mod sigur va fi, presedintele unei clici foste portocalii actualente fara o culoare definita, PDL-ul. O clica de oameni fara sira spinarii, fara covingeri proprii, fara opinii proprii, fara Dumnezeu, fara constiinta, fara inima, fara nimic. O clica pentru care notiuni ca "popor", natiune", interes national", "patriotism", provin parca dintr-o limba vorbita in Galaxia Andromeda. O clica decisa sa fure cat mai mult, sa se imbogateasca si pentru care, pierderea unui euro e mai importanta decat viata unui milion de romani. O clica ce calca pe cadavrele semenilor sai, fara a clipi macar, o clica ce le spune batranilor "Iesiti dracului din sistem!", iar oamenilor de valoare (medici, profesori, ingineri, cercetatori, savanti, etc...), "Plecati dracului din tara, daca nu va place dictatura moastra!". O clica in fruntea caruia se afla cel ce, daca ar fi posibil cel putin teoretic, ar alunga toti romanii din tara si ar aduce in locul lor nord-coreeni care sa-l aplaude 24 de ore din 24, sa-i compuna si sa-i cante ode de slava, mai ceva decat a avut parte Kim-Ir-Sen si are acum parte Kim-Ir-Jong.
Am citit insa scrisoarea deschisa a scriitorului-pictor de caractare, CTP si m-am dezumflat. Oricat mi-as fi dat silinta, pus la lucru imaginatia, relativ putinele cunostinte si relativ putina cultura, n-as fi putut scrie, sau mai precis, descrie, atat de precis si pana la cel mai mic detaliu, personalitatea noului dictator al Romaniei, Traian Basescu.
Asa ca, imi scot palaria cu respect in fata domnului CTP si reproduc integral acest portret valabil azi, valabil maine, valabil poimaine.
La final, am adaugat si o poezie a lui Virgil Ciuca pe care nu-l cunosc, asa cum de altfel nu am avut onoarea sa-l cunosc personal nici pe domnul Cristian Tudor Popescu, detaliu de mai putin importanta deoarece textele vorbesc de la sine.
As vrea totusi, sa pun o intrabare retorica si, sunt convins, total inutila: Pana cand vor mai dormi romanii, pana cand vor mai indura, pana cand le va fi teama sa vorbeasca, sa-si ceara in mod raspicat si cu voce tare, drepturile legitime?

Iata textele:


"Cristian Tudor Popescu: Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu !

cristian tudor popescu

Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă.

Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.

Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.

Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.

Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.

Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.

Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.

Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.

Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.

În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!

Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua".


Haita blestemata

Haita blestemata
Care te sfâsie
N-o ierta vreodata
Mama Românie!

Urla prin coclauri
Haita parvenita
N-o plati cu lauri
Tara mea sfintita!

La-ntruniri secrete
Venetici si fameni
Recitesc versete
Sa dezbine oameni

Inraiti în toate
Avizi de putere
Comploteaza-n noapte
Semanând durere

Sa n-ai îndurare
Pentru tradatori,
Românie mare,
Nici de sarbatori!

Fiii sa-ti aduni
Ca sa-ti faca scut
Când mai multi nebuni
In iad te-au vândut.

Haita blestemata
Care te sfâsie
N-o ierta vreodata
Mama Românie!

de Virgil Ciuca