In urma cu cateva zile am gasit in revista "Deutschland" un interviu luat lui Frederick Taylor cu ocazia lansarii la Berlin a volumului sau "Die Mauer" (Zidul). Autorul este englez dar s-a specializat in istoria Germaniei.
Iata ce raspunde el la una dintre intrebari si anume la cea privind procesul de reunificare a Germaniei.
Es wird noch einige Zeit dauern und viel Arbeit erfordern, bis die Wiedervereinigung vollendet ist. Wenn Deutschland die aktuelle Wirtschaftskrise gut übersteht und die Menschen in den neuen Bundesländern weiter unterstützt, werden die Generationen, die ohne die Mauer aufgewachsen sind, wirklich zusammenwachsen. (Va mai dura ceva timp si e nevoie de multa munca pana la finalizarea procesului de unificare. Daca Germania trece cu bine de actuala criza economica iar oamenii din noile state federale - din fosta RDG - nota red - vor fi in continuare protejati, generatiile care au crerscut fara zid vor reunifica tara cu adevarat). Deci, si la ei, speranta este in tinerii de sub 20 de ani.
Cred prin urmare ca este un argument solid in favoarea afirmatiei mele de dinainte si anume aceea ca trebuie sa-i cerem iertare conului Brucan care, ca sa nu ne sperie, a spus ca avem nevoie de 20 de ani pana vom ajunge la democratie. Nu, avem nevoie de inca 20 de ani de azi inainte. Sau poate chiar mai multi.
Dupa ce am ascultat si citit opiniile unor mari economisit romani ca de pilda Serbanescu, Voinea si altii, catre sfarsitul anului trecut le spuneam celor din familie, amicilor si cunoscutilor, ca dupa ce ne vom trezi din betia sarbatorilor (nu neaparat din cea provocata de alcool), ne vom lovi de zidul unei realitati pe care nici atunci si nici macar acum nu ne-o putem inchipui. Adica, nici atunci si nici acum, nu putem realiza iadul care ne asteapta. Primele semne si anume anuntarea disponibilizarilor, scaderea punctului de pensie si scumpirile generalizate sunt prea slabe pentru a putea sa ne inchipuim pana unde se va ajunge. Putina rabdare, nu vor trece mai mult de doua-trei luni pana ne va ajunge cutitul la os. Si ne va durea rau.
In ce priveste punerea in practica a sloganului "Sa traiti bine", iata ca se implineste. In total dispret fata de cei 5,2 milioane de romani care nu l-au votat, Basescu l-a numit premier pe fostul si demisul Emil Boc. Si i-a impus un guvern dupa chipul si asemanarea sa, compus in majoritate din ministri demisi in decembrie. Care ne-au dovedit, cu ocazia prezentarii bugetului cat sunt de competenti.
Vom trai bine in anul acesta - si in 2011 despre care ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, a spus ca va fi cel putin atat de greu ca 2010 -, dupa ce vor fi disponibilizati peste 100.000 de angajati si dupa ce la vara, cand se vor epuiza si banii din transele III si IV de la FMI, pensionarii nu-si vor primi pensiile, iar bugetarii salariile. Ca de "ciuntit" deja le-a ciuntit guvernul actual. Este adevarat, in compensatie, acelasi guvern a majorat ajutorul de inmormantare, masura prin care recunoaste ca pana la sfarsitul anului, in afara de cei peste 200.000 de pensionari pe care vrea sa-i scoata din sistem, va mai scapa de vreo jumatate de milion - nivel minim - prin "moarte naturala" (de foame si mizerie, daca acestea sunt naturale).
Si chiar daca acum parafrazam sloganul basescian si spunem "Bine ca mai traiti", vom ajunge la sfarsitul anului acestuia sau a celui viitor sa strtigam prin tara: "Bine, bine, dar mai traiti?".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu