De la inceputul anului, imediat ce a realizat ca popularitatea sa aluneca din ce in ce mai repede in jos pe tobogan, seful a tot ce misca in Romania, Zeus, sforar si artificier de mare talent, a tot aruncat in noi cu fumigene, doar, doar s-o opri din alunecat catre groapa de gunoi a istoriei. Din fericire pentru Romania si din pacate pentru el, toate petardele fumigene - si nu sunt putine in numai 3 luni de la inceputul anului - i-au explodat in fata si s-au constituit intr-un fel de strat de lubrifiant asezat pe toboganul pe care popularitatea sa si intentia romanilor de a-l mai vota odata, aluneca vijelios la vale.
Sa recapitulam pe scurt petardele fumigene ale caror perdea de fum a fost risipita de mass media foarte repede, iar dupa ea, s-a vazut ca sta hahaind mai mult a paguba decit a castig, un presedinte - vorba vine - cu pantalonii in vine, mirat ca nu si-a atins scopul.
Prima petarda fumigena a fost cea cu Stirling, firma canadiana care ne fura tot titeiul din Marea Neagra. Dupa ce mass media a developat fimul, s-a vazut ca firma nici nu avea drept de exploatarea a zacamintelor, deci putea fura eventual citeva petroliere de apa de mare.
A doua petarda a fost cea cu armele de la Ciorogarla care s-au furat dar nu lipsesc, nu s-au gasit dar ies la numaratoare, s-au gasit hotii dar acestia habar n-au ce-au furat sau daca chiar au furat ceva, si asa mai departe.
Romanii nu au iesit in strada cerand ca "trimisul lui Dumnezeu", "omul providential", Traian Basescu, sa fie numit presedinte atotputernic pe viata, comandant superm a tot ce poarta uniforma, premier, presedinte al Parlamentului unicameral format din doi-trei pedelisti alesi de Luminatia Sa (eventual) asa ca petarda nu si-a atins scopul. Fumul a persistat numai cateva zile, ca a venit jaful de la Brasov care l-a risipit.
Pentru a se ocupa un timp si cu altceva decat cu petardele fumigene, Zeus a trimis emisari la FMI devedind inca odata ca nu-i pasa de romani nici cat de ciini comunitari, ca el conduce tot, inclusiv guvernul si nu piticul pe care l-a pus in fruntea executivului in lipsa altuia mai bun dupa ce Stolo cel genial s-a retras, a negociat un imprumut de care de fapt nu aveam nevoie - ca doar noi, prostii, si ai nostri copii vom plati ratele la imprumut in urmatorii 20 de ani, nu el si familia sa si nici fiicele sale - , l-a informat chiar la urma si pe Boc de ceea ce a facut (aceeasi romani prosti, adica noi, nu trebuia sa stie ca presedintele ii baga cu gatul in jugul FMI pe multi ani de- acum inainte), dupa care si-a frecat multumit miinile si probabil, a spus: "Mai ce-mi plac glumele mele!". Numai ca "gluma" lui cu FMI-ul ne va costa pe cei 22 de milioane romanii pe care "unsul" ii considera sclavii sai, ani buni de strans cureaua (conform raspunsului dat de Radio Erevan ascultatorului care a intrebat de ce trebuie sa strangem cureaua acum, la care postul de radio a raspuns: "De gat").
Ultima fumigena insa, i-a exolodat de doua ori in fata. A fluierat scurt tulusii si morarii din parohia sa numita DNA, iar acestia i-au "ascuns" pentru 24 de ore pe cei trei criminali de razboi, Puiu Popoviciu si pe cei doi sefi de la doi s'un sfert. Dar, Serban a dat o declaratie (in care a sustinut ca reoproduce din memorie cuvintele lui Popoviciu) care s-a constituit intr-o prima explozie: Tariceanu si Basescu au stat la rind la mine la usa" (desigur, afirmatia nu trebuie luata ad literam, ci figurativ).
A doua explozie a fost cea provocata de judecatoarea cu sira spinarii si cu mult bun simt si simt de raspundere care i-a eliberat pe cei trei ianite de expirarea termenului de retinere, dupa ce a aflat ca marea crima pentru care s-a cerut arestarea este o mita alcatuita dintr-o agenda, o sapca, un tricou si o sticla de wisky, pe care le-ar fi primit un procuror al DNA (care pentru ca s-a autodenuntat, a fost iertat de pacate). Pentru o asemenea mita, nici in cel mai crunt regim comunist nu ar fi fost arestat cineva. Cel mult criticat in sedinta de partid.
Acum sper ca nu numai eu, ci si alte milioane de romani, dorim sa se adevereasca versurile - putin modificate - ale unui clasic poet roman: "Trec anii, trec zilele-n goana/Si-n zbor saptamanile trec./Ramii sanatos Cotroceni/Ca-mi iau geamantanul si plec". Bucuria adeveririi ar fi cu atat mai mare cu cat ultimul cuvant din acest citat, "plec", ar fi urmat de "la DNA".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu