luni, 14 aprilie 2008

Posta, institutia in care clientul face curatenie

Printre foarte putinele daca nu chiar singura institutie cu capital de stat din Romania care s-a "intepenit" la bariera dintre anii 1989 si 1990 si nu vrea cu nici un chip sa semene cu o surata de-a sa, daca nu cu una din UE cel putin cu una dintr-o tara abia iesita din epoca feudala, este Posta. Toti cei am avut o cit de mica problema pe la ghiseele postei stim ca, desi exista in fiecare oficiu 2, 3, 4 sau chiar mai multe ghisee, se lucreaza numai la unul sau doua, in cel mai bun caz, asta probabil ca sa nu uitam de "institutia" rindului, sa nu uitam ca pentru a ni se face favorul de a fi serviti - pe banii nostri -, trebuie musai sa stam la coada. Cozile insa au devenit ceva banal in cazul postei care, chiar daca angajatii si conducerea ei uita, noi trebuie sa le amintim, presteaza servicii contra cost. Deci ar trebuie sa functioneze si in cazul postei relatia slujbas-client. 
Unul din factorii ce ajuta in mod substantial la cresterea cozii si deci, la sporirea numarului de minute petrecute pentru o simpla operatiune la ghiseu este lipsa de indeminare a angajatelor in minuitul tastaturii de calculator. La profitul pe care il obtine, destul de mare in raport cu calitatea serviciilor, Posta nu si-a permis probabil sa organizeze niste cursuri de operare pe calculator, cursuri simple de citeva ore, cel mult. Prin urmare, functionarele bat cite o litera, tin degetul in aer doua-trei secunde, mai bat o litera dupa ce o gasesc cu greu pe tastatura si tot asa, pina cind reusesc sa completeze cele citeva cuvinte cerute de formularele cu ajutorul carora se efectueaza serviciile postale. 
Prin urmare, si in cazul postei ar trebui sa fie valabil, cel putin teoretic, principiul "clientul nostru, stapinul nostru". Desigur, angajatii ei nici nu pot concepe asa ceva atita timp cit posta are cvasi-monopol in domeniul serviciilor postale din Romania. 
Asa ca, la posta functioneaza principiul "clientul nostru, sclavul nostru". Un exemplu elocvent despre care nu am auzit din gura altuia, ci am vazut cu ochii mei ce si cum s-a intimplat: luni, 14 aprilie, in jurul orei 11,30,un client se prezinta la unul din ghiseele Oficiului din piata 25 Octombrie Satu Mare, avind impachetata intr-un ziar o sticla de bautura relativ scumpa. Clientul era absolut treaz, mai ales ca, asa cum aveam sa vad dupa ce a iesit din oficiu, a urcat la volan. Dar si fara volan, omul era treaz din toate punctele de vedere. Voind sa-si scoata din buzunar banii pentru a plati timbrul solicitat, sticla i-a alunecat din ziar si s-a spart in fata ghiseului. Omul si-a cerut scuze, a spus de mai multe ori ca-i pare rau atit pentru ca a facut mizerie dar si pentru ca a spart o sticla cu bautura destul de scumpa si a dat sa plece. Autoritara, angajata de la ghiseu i-a impins in mina un faras si o matura si i-a cerut cu glas rastit sa mature cioburile si sa le puna intr-un cos de gunoi aflat la citva metri distanta. Omul s-a executat dupa care a plecat bombanind.
Sper ca, auzind asa ceva, sa nu le treaca prin minte si altor angajati ai altor firme de prestari servicii sa le ceara clientilor sa spele pe jos cu mopul dupa ce au calcat pe gresia abia stearsa, sau sa spele cu spirt suportul de la ghiseu dupa ce au pus mina pe el, sau sa curate masa pe care au varsat neintentionat cafea, sau sa culeaga cioburile dupa ce au scapat din greseala un pahar care s-a spart, sau alte asemenea umilinte. Si ma refer la alte firme pentru ca, sunt convins, chiar daca aceasta poveste ar fi lipita pe geamul tuturor ghiseelor postale din tara, urmatorul client care ar pati exact la fel cu satmareanul nostru, ar fi pus sa stringa cioburile cu matura si farasul. Ca doar, daca nu-ti convine cum esti tratat, nu poti sa te duci la firma concurenta devreme ce ea nu exista. Asa ca, angajatii Postei Romane ce are monopolul serviciilor postale, se coporta cu clientii cum "vrea muschii lor", iar acestia trebuie sa suporte in continuare cozile la care se sta si cite o ora sau chiar mai mult, tonul rastit al functionarelor, umilintele si toate celelalte si sa spere. Sa spere ca, intr-un viitor cit de cit apropiat, Posta Romana se va privatiza, iar angajatilor li se va insufla, cu sau fara voia lor, principiul ce functioneaza in toate tarile, la toate firmele de prestari servicii: clientul nostru, stapinul nostru.

Un comentariu:

marcel d spunea...

Posta era glorioasa cand se numea PTTR. Ce a mai ramas? Telegraful e la muzeu, telefonul a plecat si a lasat posta fara ton, radioul e pe net si in bucatarie cand spal vasele. Colete? nu, mersi, prefer o firma privata care-mi aduce un colet din Bucuresti in 48 de ore, nevamuit de angajati curiosi. Felicitari? Traiasca emailul, ca scrisori primesc doar de la Judeteana cand nu restitui la timp o carte. (sa o trimit cu posta?)Mama mai primeste pensia, dar se mai intampla sa mai dispara un postas elodios, cu tot cu pensii , ca ala de la Arad, pare-mi-se. Si domu cu sticla sparta, (pacat de continut), trebuia ca in bancu ala cu scotianu, sa astepte iarna, sa inghete, sa o poata duce acasa. Dar curat nu faceam nici sa moara de ciuda diriginta postei. Pa