Posta, institutia in care clientul face curatenie

Printre foarte putinele daca nu chiar singura institutie cu capital de stat din Romania care s-a "intepenit" la bariera dintre anii 1989 si 1990 si nu vrea cu nici un chip sa semene cu o surata de-a sa, daca nu cu una din UE cel putin cu una dintr-o tara abia iesita din epoca feudala, este Posta. Toti cei am avut o cit de mica problema pe la ghiseele postei stim ca, desi exista in fiecare oficiu 2, 3, 4 sau chiar mai multe ghisee, se lucreaza numai la unul sau doua, in cel mai bun caz, asta probabil ca sa nu uitam de "institutia" rindului, sa nu uitam ca pentru a ni se face favorul de a fi serviti - pe banii nostri -, trebuie musai sa stam la coada. Cozile insa au devenit ceva banal in cazul postei care, chiar daca angajatii si conducerea ei uita, noi trebuie sa le amintim, presteaza servicii contra cost. Deci ar trebuie sa functioneze si in cazul postei relatia slujbas-client. 

Unul din factorii ce ajuta in mod substantial la cresterea cozii si deci, la sporirea numarului de minute petrecute pentru o simpla operatiune la ghiseu este lipsa de indeminare a angajatelor in minuitul tastaturii de calculator. La profitul pe care il obtine, destul de mare in raport cu calitatea serviciilor, Posta nu si-a permis probabil sa organizeze niste cursuri de operare pe calculator, cursuri simple de citeva ore, cel mult. Prin urmare, functionarele bat cite o litera, tin degetul in aer doua-trei secunde, mai bat o litera dupa ce o gasesc cu greu pe tastatura si tot asa, pina cind reusesc sa completeze cele citeva cuvinte cerute de formularele cu ajutorul carora se efectueaza serviciile postale. 

Prin urmare, si in cazul postei ar trebui sa fie valabil, cel putin teoretic, principiul "clientul nostru, stapinul nostru". Desigur, angajatii ei nici nu pot concepe asa ceva atita timp cit posta are cvasi-monopol in domeniul serviciilor postale din Romania. 

Asa ca, la posta functioneaza principiul "clientul nostru, sclavul nostru". Un exemplu elocvent despre care nu am auzit din gura altuia, ci am vazut cu ochii mei ce si cum s-a intimplat: luni, 14 aprilie, in jurul orei 11,30,un client se prezinta la unul din ghiseele Oficiului din piata 25 Octombrie Satu Mare, avind impachetata intr-un ziar o sticla de bautura relativ scumpa. Clientul era absolut treaz, mai ales ca, asa cum aveam sa vad dupa ce a iesit din oficiu, a urcat la volan. Dar si fara volan, omul era treaz din toate punctele de vedere. Voind sa-si scoata din buzunar banii pentru a plati timbrul solicitat, sticla i-a alunecat din ziar si s-a spart in fata ghiseului. Omul si-a cerut scuze, a spus de mai multe ori ca-i pare rau atit pentru ca a facut mizerie dar si pentru ca a spart o sticla cu bautura destul de scumpa si a dat sa plece. Autoritara, angajata de la ghiseu i-a impins in mina un faras si o matura si i-a cerut cu glas rastit sa mature cioburile si sa le puna intr-un cos de gunoi aflat la citva metri distanta. Omul s-a executat dupa care a plecat bombanind.

Sper ca, auzind asa ceva, sa nu le treaca prin minte si altor angajati ai altor firme de prestari servicii sa le ceara clientilor sa spele pe jos cu mopul dupa ce au calcat pe gresia abia stearsa, sau sa spele cu spirt suportul de la ghiseu dupa ce au pus mina pe el, sau sa curate masa pe care au varsat neintentionat cafea, sau sa culeaga cioburile dupa ce au scapat din greseala un pahar care s-a spart, sau alte asemenea umilinte. Si ma refer la alte firme pentru ca, sunt convins, chiar daca aceasta poveste ar fi lipita pe geamul tuturor ghiseelor postale din tara, urmatorul client care ar pati exact la fel cu satmareanul nostru, ar fi pus sa stringa cioburile cu matura si farasul. Ca doar, daca nu-ti convine cum esti tratat, nu poti sa te duci la firma concurenta devreme ce ea nu exista. Asa ca, angajatii Postei Romane ce are monopolul serviciilor postale, se coporta cu clientii cum "vrea muschii lor", iar acestia trebuie sa suporte in continuare cozile la care se sta si cite o ora sau chiar mai mult, tonul rastit al functionarelor, umilintele si toate celelalte si sa spere. Sa spere ca, intr-un viitor cit de cit apropiat, Posta Romana se va privatiza, iar angajatilor li se va insufla, cu sau fara voia lor, principiul ce functioneaza in toate tarile, la toate firmele de prestari servicii: clientul nostru, stapinul nostru.

Un summit cind umflat cu pompa cind redus la sedinta de asociatie de bloc

Inainte cu vreo doua saptamini de summitul NATO de la Bucuresti, mass media centrala, atit cea scrisa cit si audio-vizuala, in 90% din spatiile alocate intrunirii s-a lamentat pe tema coridorului unic, s-au vaicarit de cit de greu vor circula bucurestenii pe arterele pe care se vor deplasa coloanele oficiale si s-au dat de ceasul mortii de cit de mare tragedie va fi. Consider toate acestea lamentari a fi manipulare deoarece, aceeasi mass medie centrala arata, respectiv scrie, cel putin odata la o luna-doua, despre cit de catastrofal este traficul la orele de virf prin capitala. Si asta fara summmit NATO.

Apoi, in timpul intrunirii si imediat dupa, unele televiziuni sau cotidene centrale, in bunul obicei romanesc, au sarit cind in extrema adulatiei importantei intrunirii, cind in cea a reducerii acesteia la o sedinta a unei asociatii de bloc. Desigur, nu aceleasi mijloace de comunicare in masa, ci pe rind, dupa deja conscrata formula "o anumita parte de presei". Nici unul nu a incercat sa prezinte sau sa analizeze cu calm, cu masura si cu bun simt, ce s-a intimplat la Bucuresti, ce s-a reallizat, cu ce s-a ales Romania dupa acest summmit. Prin urmare, ce sa inteleaga romanul care n-a beneficiat, precum bugetarii din capitala, de o minivacanta pe care si-au petrecut-o fie la munte, fie la mare, relaxindu-se, n-a avut timp sa stea cu ocii pe sticla sau pe LCD ca sa vada cu ochii proprii si personali, sau auda cu urechile proprii, ce si cum, ci a lucrat dupa program normal?

La fel de haotic si dintr-o extrema in alta s-a procedat, si cu asa-zisii anarhisti deosebit de periculosi. Intr-o zi, Politia si Jandarmii intra peste ei intr-o hala in care nu stiu cum ar fi putut deranja summitul, ii ia la intrebari si la bastoane, iar a doua zi, cu multa aferenta si politete, le asigura buna desfasurare a deplasarii la Spitalul in care se aflau doi dintre ei, pentru a-si scoate certificat medico-legal. 

Concider ca, intr-adevar, summitul a fost important pentru tara noastra, ca intrunirea va duce, daca nu la altceva, cel putin la ridicarea prestigiului Romaniei sau, in cel mai rau caz, va face ca de la summit incolo, marile agentii de presa sa nu mai spuna "... La Budapesta,in  capitala Romaniei". In mod cert, importanta lui nu se va limita numai la atit.