luni, 31 august 2009

Elena, Mircea,Traian si clanul lor calca-n picioare o tara si-un popor sau "Nolli me tangere" tipa Elena, Mircea si Traian

N-am mai postat de mult timp pe blog dintr-un motiv foarte simplu: n-am avut la indemnana nici borcanul cu castraveti nici mustarul. Pentru ca fara ele, mi-e greata, mi-e greata de ceea ce se intampla, dar mai ales de ceea ce nu se intampla, dar ar trebui sa se intample daca in Romania ar exista cel putin un mugur de democratie.
Aprorpos de democratie: in urma cu cativa ani, intr-o tara cu adevarat democratica, fiica adolescentina a unui ministru a fost surprinsa de paparazzi de mana cu un lider al unei miscari de extrema dreapta. A doua zi dupa ce pozele au aparut in presa, ministrul s-a dus la birou, a scris o scurta demisie si a plecat acasa. Intrebat de mass media de ce a demisionat si-a cerut scuze fata de concetatenii sai si a spus ca, ii pare rau, dar e vina lui de ceea ce s-a intamplat cu fiica sa. Punct. Fara comisii parlamentare de ancheta, fara ca DNA-ul (in astfel de tari exista Parchet, nu DNA si m ai ales unul aservit presedintelui) sa se pronunte, fara nimic. Bun simt, civilizatie, simt al onoarei, responsabilitate civica.
La noi, Ridzi ajunge cu greu in fata procurorilor - adica a DNA, care e cu totul si cu totul altceva - care, asa cum am scris intr-un material anterior, vor astepta rezultatele alegerilor din noiembrie. Iese Basescu - Doamne fereste! - Ridzi e mai neprihanita decat Fecioara din Orleans. Iese presedinte oricine altcineva, tulusii si morarii schimba macazul, pupa mana noului stapan iar Ridzi devine Inamicul public nr. 1, care furat din sudoarea poporului si care trebuie sa putrezeasca in inchisoare.
Cu Elena Udrea si cu "fratiorul nevinovat", om de afaceri cinstit, care ca si fratele sau presedintele, din hai sa zicem 100.000 dolari pe care ii aveau in momentul 1990 ajung, in mai putin de 15 ani, multimilionari in euro, lucrurile stau putin diferit de cele ce o privesc pe Ridzi.
In anii '80 am insotit un om de afaceri german aflat in vizita in Satu Mare pe care il cheama Jan Siemmer. Tatal sau era pe atunci presedintele Asociatiei producatorilor de bauturi racoritoare din Germania, aveau un ziar propriu, conac si tot ce are o familie bogata. L-am intrebat cum a devenit familia sa atat de bugata si mi-a raspuns: "Strabunicul meu a pornit afacerea, bunicul a dezvoltat-o, tata a diversificat-o si dezvoltat-o in continuare, iar eu trebuie s-o mentin si eventual s-o dezvolt". Deci, familia s-a imbogatit dupa doua-trei generatii, nu dupa 10-15 ani. Nu e nimic de comentat.
Atat Elena ca si fratiorul striga din toti rarunchii "Nolli me tangere", iar Politia, Parchetul, DNA si toate celelalte institutii abilitate in a se implica si apoi pronunta, isi baga capul in nisip si asteapta. Ce? Pai desigur, alegerile din noiembrie. Si, precum in cazul Ridzi, daca da, totul e OK, daca nu - si, alaturi de milioanele de romani scarbiti de "Zeus" si clanul sau, sper ca NU! - , vor schimba macazul, Elena va fi gasita vinovata pentru toate relele din minister, iar fratiorul va fi "cautat" la munitie pentru teroristi, 'nspe abateri de la legislatie ale firmelor sale, etc, etc.
Pana atunci insa, Cei trei care n-au speriat Estul ci doar Romania dar au scarbit Vestul, vor continua sa calce in picioare Legea, Parlamentul, Institutiile statului, intr-un cuvant, sa calce-n picioare tara si pe noi toti, muritorii de rand. Vor continua sa dea cu tifla tuturor celor care indraznesc sa-si puna intrebari - cei ce indraznesc sa puna intrebari sunt amenintati si batjocoriti, in numele aceluiasi "Nolli me tangere".
Parafrazand o lozinca din anii '50 care spunea: "Chivu Stoica si cu Dej/ baga spaima in burgheji", am putea spune si noi: "Elena, Mircea, Traian si clanul lor/Isi bat joc de tara, de-ntregul popor".

joi, 13 august 2009

Cei 2% la pensie, suta de lei a lui Ceausescu


Emil Boc, poreclit premier de majoritatea populatiei care stie ca de fapt nu el e cel ce conduce guvernul si tara ci Zeus, poreclit la randul sau, presedinte, care face tot posibilul sa-l imite pe Inainteamergatorul sau, Ceausescu, a anuntat cu un aer trimfalist, de parca ar fi fost vorba despre pricopsirea fiecarui roman cu cate un cadou de cateva mii de euro de la guvern, ca, in mod exceptional - exceptional adica pentru prima si ultima data de cand exista - , guvernul se va tine de cuvant si va aplica unul - numai unul, sa nu cumva sa ne facem iluzii ca va fi mai vreo astfel de ocazie - din punctele Programului de guvernare. Si anume acela de a majora punctul de pensie incepand cu 1 octombrie cu fantasticul procent de 2%, pentru care pensionarii vor sta la rand in fata sectiilor de votare din seara precendenta scrutinului pentru a-l vota pe salvatorul care le-a dat majorarea, Basescu-Ceausescu.
Sa calculam rapid ce inseamna cei 2% la punctul de pensie de aproximativ 750 lei: este vorba despre cel mult 15 lei (egal 7 paini de 1 kilogram sau mai putin de 700 grame de carne) in ziua de azi pentru ca, pe cand ii vor primi, ca urmare a inflatiei, va fi vorba probabil despre vreo 5-6 paini si cu ceva peste jumatate de kilogram de carne.
Deci, suma este aproximativ egala cu cea promisa de Ceausescu la ultimul miting la care a participat inainte de a se intoxica grav cu plumb. Diferenta, minora de altfel, este aceea ca in vremea lui Ceausescu, suta de lei era egala cu vreo 3-4 kile de carne sau vreo 12-14 paini albe de patru kilograme (din care o pereche de pensionari manca mai mult de o lun[ iar acum, daca vorbim despre o paine, intelegem una de cel mult un kil.
Idiferent de cat de mult doresc ca Basescu sa dispara de pe scena politica cel putin vreo 50 de ani, comparatia majorarii de 2% cu cei 100 de lei a Inaintemergatorului sau, Ceausescu, nu inseamna ca ii doresc sa sufere si el de intoxicatie acuta cu plumb. Nu, Doamne fereste!, nu merita el cu tot neamul sau, plus Elena Udrea, Monica Ridzi si ceilalti din gasca sa de "palmatori" ai banilor din bugetul de stat sa-mi incarc biata constiinta cu un asemenea pacat. Si de altfel, n-as avea nici o satisfactie, dar as avea una enorma, daca in ianuarie, dupa predarea tuturor "sculelor" din Palatul Cotroceni nou alesului si adevaratului presedinte, de la poarta palatului, Zeus ar fi escortat, pazit si trasportat (desigur, pentru a i se asigura integritatea fizica, nu din alt motiv) de subordonatii prietenilor sai tulusi si morari.
Ar mai fi o varianta ce ar produce pe termen scurt disperare in randul bugetarilor si al pensionarilor, dar care nu este exclusa. Si anume, ca prietenii sai, "licuricii mari", sa-si vare codita si sa intarzie cu cel putin o luna - dupa principiul ce mi-e septembrie, ce mi-e noiembrie - cea de-a doua transa a banilor de la UE. Bugetarii n-ar mai primi salarii o luna, pensionarii ar trebui sa intre in hibernare si in pauza de dezintoxicare de medicamentele de care au nevoie zilnic, tot timp de o luna (in care un alt avantaj al guvernului Basescu ar fi acela ca, dupa expirarea termenului, s-ar plati cu cel putin cateva sute de mii de pensii in minus, diferenta de bani urmand a fi dirijata catre ajutoare de deces). Iar in zilele in care s-ar plati salariile restante ale bugetarilor si pensiile, acestia ar fi chemati la urne.
Si fara aceasta posibilitate teoretica, noul guvern rezultat in urma alegerii unui adevarat presedinte - oricine in afara de Basescu - va trebui sa dea afara mii de bugetari, pentru ca raul facut de Basescu si de "goarna" lui fara sira spinarii, Boc, nu poate fi indreptat intr-o luna sau intr-un an. Vom suferi urmarile politicii Basescului inca multi ani de acum inainte.
Iar cei ce, Doamne fereste!, vor comite eroare de a-l vota, vor putea sa iasa in strada linistiti, dar nu ca sa protesteze, ci ca sa cante - multi dintre ei vor avea timp destul sa organizeze mitingul si sa stea zile intregi in piata deoarece vor fi someri -: "Multumim din inima pedeleului, multumim din inima Basescu-Ceasusescului!".

vineri, 24 iulie 2009

Premierul Boc, al doilea arogant si nesmitit al tarii sau: Aroganta, patria ta este Romania


Premierul Boc, insotit de ministrul Berceanu a anuntat ca va face o vizita de cateva ore in Satu Mare. Desi programul postat pe Cancelaria primului ministru spunea ca vor sosi la ora 14, au sosit dupa dou[ ore si jumatate. Aproape 500 de oameni i-au asteptat pe cei doi dar, la intrarea in sala in care transpirau de zor directorii de institutii, parlamentari, membri PDL dar mai ales Iubitoridebasescu si Adoratoridebasescu, abia cu jumatate de gura si scuipand cuvintele, si-a cerut scuze cu argumente de copil debil mintal prins ca a facut pe el. Mentionez ca afara erau peste 30 de grade Celsius iar in sala cu cel putin10 mai multe.
Apoi, fara a se opri din cuvantarea sa de importanta planetara, a dispus sefei de cabinet si unui SPP-ist sa evacueze presa pentru ca, probabil, avea de spus celor aproape 500 de participanti secrete luate din dosarele CIA sau NATO, pe care mass media nu avea voie sa le auda. A anuntat insa ritos si tot asa, scuipand cuvintele catre "adrisanti" ca va sustine o conferinta de presa la ora 17.30 fix. Fix la ora 17.50 a aparut in sala in care se tinea conferinta de presa fara vreo aluzie macar la intirziere si s-a adresat celor prezenti precum celor doi boi inhamati la caruta cu care mergea la cosit in frageda-i si idilica-i pruncie: "Sa incepem" (probabil i s-a oprit in gat continuarea adica: "Dii, ma boilor!").
Am facut sapaturi arheologice incepand cu eneoliticul pentru a vedea daca, din intamplare, vreun premier din lumea asta a mai dat afara presa dintr-o sala plina ochi cu "apaludaci" (da, am uitat sa spun ca, la fiecare fraza mai lunga pe care o rostea - pe care o mai spusese de altfel de "n" ori in ultimele 6 luni de cind este numit, in deradere, "premier" -, toti cei de-un partid, aroganta, nesimtire si altele cu el, aplaudau de ieseau scantei din palme, incalzind si mai mult aerul fierbinte si irespirabil de la spray-ul de bocanci).
Si, motivul cautarii mele prin haurile istoriei nu a fost acela ca aproape ca n-a dat cu piciortul in reprezentantii mass media atunci cand acestia ieseau din sala iar acestia, vezi Doamne, s-au suparat. Nu, cu acest gest el a dat cu piciorul, a desconsiderat, a scuipat in fata miile de telespectatori, ascultatori si cititori pe care acestia ii reprezentau in acel moment, in acel loc.
Dar, indiferent cat am sapat, in cate epoci si dinastii am cercetat, n-am gasit alt caz de acest gen.
La cateva minute dupa ce "marele" Boc s-a rostogolit din Palatul administrativ in care si-a aratat adevarata fata - adica de politician (oare?) care desconsidera multimile ce-l hranesc din impozitele, taxele, birurile si celelalte, inclusiv tainurile, multimi care, de la el si mentorul sau Zeus in jos, sunt pleava pe care o poate calca in picioare, scuipa, chiar ignora -, m-am intalnit cu unul dintre Debasescudoratorii care fusesera in sala si care, n-a putut da mana cu mine din cauza ranilor din palme cauzate de aplauze.
Cand l-am intrebat ce logica gaseste in gestul sefului sau de partid de a scoate presa dintr-o sala in care se aflau aproape 500 de oameni, a ractionat de parca i-as fi scos cuiul de siguranta de la grenada. "Bine v-a facut, eu as desfiinta toti ziaristii care nu-l lasa pe domnul presedinte, pe domnul premier si pe ministri sa-si faca treaba (daca nu ar fi fost atat de vehement ar fi trebuit sa-i cer sa precizeze care treaba: sa impinga tara un pas inainte, in caditiile in care tara se afla la marginea prapastiei? sa-si sporeasca eforturile pentru ca sa nu mai moara numai cateva mii de romani, majoritatea pensionari si saraci intr-o luna ci cu zecile de mii? sa bage mana si mai mult in banii publici? sa...). Nu fac altceva decat sa-i vaneze, sa scrie minciuni despre ei. Din cauza lor nu putem face reformele", si alte asemenea afirmatii pe care daca le-ar fi auzit, Samuel Becket ar fi facut infarct de invidie.
Apropos: am intalnit in aceeasi zi un clujean care mi-a spus ca tot mai multi concitadini de-ai sai il injura pe Boc, tot din cauza arogantei sale, de care s-a molipsit, spun ei, de la Basescu, primul arogant al Romaniei, dupa ce s-a mutat la Bucuresti. Mentiune: cel care mi-a spus aceste lucruri este pedelist convins, ba are chiar si o functie intr-una din organizatiile PDL din respectivul oras.