De data aceasta, desi toate semnele arata "Nordul" Basescu", nu cred ca Zeus a avut vreun merit in tragi-comedia Becali. Pur si simplu, asa s-a potrivit, sau asa a potrivit-o, fie judecatoarea care a dat o motivatie haliucinanta demna de o revista de umor de santier realizata si editata de un grup de muncitori ai celei mai proaste firme de constructii si nu de un tratat de drept penal sentintei de arestare pe 29 de zile a lui Becali, fie seful sau care, pentru a-i face pe plac Luminatiei Sale de la Cotroceni, a "sfatuit-o" pe judecatoare sa dea respectiva sentinta. Desigur, seful ei va avea grija sa ajunga la urechile "Unsului zeului Neptun" ce mare favor i-a facut.
Spun ca s-a potrivit sau a fost potrivit sa fie, deoarece cu o seara inainte de arestarea lui Becali, fratele celui caruia tot mai putini romani isi spurca gura spunindu-i presedinte (dupa care folosesc nu numai pasta de dinti ci si mai multe soiuri de apa de gura), a amenintat cu bataia si cu moartea un roman (nu conteaza cine si cu ce se ocupa acesta) si a facut "gaozar" un alt roman, din intimplare, ziarist. A doua zi si apoi multe zile dupa, toata mass media ar fi intors pe toate fetele "izvorul fermecat" din care Ioana Basescu s-a "adapat" cu peste 800.000 de euro - cu gurita domniei sale proprie si personala, a declarat ca a platit cash suma - , precum si mitocania unchiului sau, Mircea Basescu impreuna cu cele 30 de hectare ce i-au cazut acestuia din cer intocmai in curtea firmei sale. Mai mult, pentru a mai demonstra odata - desi nu era nevoie - ca "La famiglia|" Basescu este peste toti si peste toate si ca ei se incadreaza in categoria "nolli me tangere", tot de la stat, ipochimenul din Constanta, cu grad de frate de presedinte, si-a mai tras doua hectare linga Techirghiol. Cu aceasta "miscare", el a transmis romanilor un mesaj clar: "Puteti vorbi, urla, reclama, comenta cit vreti, eu si frati-miu si de fapt toata familia, suntem mai presus de lege si facem ce vrem in tara asta. Si, prin acest gest a repetat ceea ce a mai spus de altfel si in interventia de la Antena 3 (atunci cind cu amenintarea cu bataia si cu moartea si cu gaozarul) si anume ca romanii care vor sa traiasca in tara lor, trebuie sa-si tina gura in fata familiei Basescu.
Scandalul Becali, in urma caruia o justitie stramba care judeca in functie de numele invinuitului si nu de faptele acestuia, care judeca dupa "indicatii pretioase" si nu dupa cum cer infractiunile a acoperit un timp dezvaluirile privind afacerile veroase ale familiei Basescu. Si ce daca, in multe cazuri, respectivul n-a comis nici o infractiune? O inventam, tovarasi! Parafrazand o veche zicala comunista, o parte a justitiei romane - pentru ca, doar o mica parte dintre judecatori si mai ales procurori, bazindu-se pe faptul casunt inamovibili (primii) iar respectivii procurori isi fac plinul pana sa fie indepartati din magistratura, se supun ordinelor si nu propriei constiinte - se ghideaza dupa principiul: Nu ai comis nimic ilegal (dar esti adversarul presedintelui)? Nu-i nimic, inventam. Nici nu te gandesti sa comiti ceva ilegal? Nu-i nimic, iti inscenam.
Jur ca nu am nici un fel de afinitate fata Gigi Becali! Ba chiar pentru mine a fost dintotdeauna un fel de clovn de curte, un semidoct cu gura mare. Atat. Dar ceea ce a facut Justitia romana cu el, mai intii procurorul sau procurorii si apoi judecatorii, este strigator la cer. Si sper din tot sufletul ca avocatii sai sa se intoarca de la CEDO cu o sentinta pozitiva, desi sunt constient ca voi contribui cu cel putin cativa banuti la sutele de mii de euro cat va decide CEDO sa plateasca amenda Romania.
Dar sunt revoltat ca zecile de mii de lei (noi, desigur) cat a constat deplasarea celor zeci de mascati acasa la Becali, perchezitiile si tot circul mediatic (cand putea sa-i sune la usa doi Garcea si sa-i inmineze o invitatie la Parchet, pe care sunt sigur ca acesta ar fi onorat-o), ii voi plati tot eu.
Si iata cum, stramba noastra Justitie a reusit sa tranforme un clovn de curte intr-o victima nationala. Si atunci, de ce se mai mira conducatorii nostri ca increderea romanilor in Justitie este pe zi ce trece tot mai mica, de vom ajunge ca atunci cand vom vorbi despre judecatori sau procurori, sa ne scuipam in san si sa ne face treizeci si trei de cruci cu ambele maini. Iar in timp ce si dupa ce ne facem crucile, cu speranta vie in justitia divina, sa spunem: "Nu-i ierta Doamne, ca stiu foarte bine ce fac!"
marți, 7 aprilie 2009
vineri, 27 martie 2009
Artificierului Basescu ii explodeaza fumigenele in fata
De la inceputul anului, imediat ce a realizat ca popularitatea sa aluneca din ce in ce mai repede in jos pe tobogan, seful a tot ce misca in Romania, Zeus, sforar si artificier de mare talent, a tot aruncat in noi cu fumigene, doar, doar s-o opri din alunecat catre groapa de gunoi a istoriei. Din fericire pentru Romania si din pacate pentru el, toate petardele fumigene - si nu sunt putine in numai 3 luni de la inceputul anului - i-au explodat in fata si s-au constituit intr-un fel de strat de lubrifiant asezat pe toboganul pe care popularitatea sa si intentia romanilor de a-l mai vota odata, aluneca vijelios la vale.
Sa recapitulam pe scurt petardele fumigene ale caror perdea de fum a fost risipita de mass media foarte repede, iar dupa ea, s-a vazut ca sta hahaind mai mult a paguba decit a castig, un presedinte - vorba vine - cu pantalonii in vine, mirat ca nu si-a atins scopul.
Prima petarda fumigena a fost cea cu Stirling, firma canadiana care ne fura tot titeiul din Marea Neagra. Dupa ce mass media a developat fimul, s-a vazut ca firma nici nu avea drept de exploatarea a zacamintelor, deci putea fura eventual citeva petroliere de apa de mare.
A doua petarda a fost cea cu armele de la Ciorogarla care s-au furat dar nu lipsesc, nu s-au gasit dar ies la numaratoare, s-au gasit hotii dar acestia habar n-au ce-au furat sau daca chiar au furat ceva, si asa mai departe.
Romanii nu au iesit in strada cerand ca "trimisul lui Dumnezeu", "omul providential", Traian Basescu, sa fie numit presedinte atotputernic pe viata, comandant superm a tot ce poarta uniforma, premier, presedinte al Parlamentului unicameral format din doi-trei pedelisti alesi de Luminatia Sa (eventual) asa ca petarda nu si-a atins scopul. Fumul a persistat numai cateva zile, ca a venit jaful de la Brasov care l-a risipit.
Pentru a se ocupa un timp si cu altceva decat cu petardele fumigene, Zeus a trimis emisari la FMI devedind inca odata ca nu-i pasa de romani nici cat de ciini comunitari, ca el conduce tot, inclusiv guvernul si nu piticul pe care l-a pus in fruntea executivului in lipsa altuia mai bun dupa ce Stolo cel genial s-a retras, a negociat un imprumut de care de fapt nu aveam nevoie - ca doar noi, prostii, si ai nostri copii vom plati ratele la imprumut in urmatorii 20 de ani, nu el si familia sa si nici fiicele sale - , l-a informat chiar la urma si pe Boc de ceea ce a facut (aceeasi romani prosti, adica noi, nu trebuia sa stie ca presedintele ii baga cu gatul in jugul FMI pe multi ani de- acum inainte), dupa care si-a frecat multumit miinile si probabil, a spus: "Mai ce-mi plac glumele mele!". Numai ca "gluma" lui cu FMI-ul ne va costa pe cei 22 de milioane romanii pe care "unsul" ii considera sclavii sai, ani buni de strans cureaua (conform raspunsului dat de Radio Erevan ascultatorului care a intrebat de ce trebuie sa strangem cureaua acum, la care postul de radio a raspuns: "De gat").
Ultima fumigena insa, i-a exolodat de doua ori in fata. A fluierat scurt tulusii si morarii din parohia sa numita DNA, iar acestia i-au "ascuns" pentru 24 de ore pe cei trei criminali de razboi, Puiu Popoviciu si pe cei doi sefi de la doi s'un sfert. Dar, Serban a dat o declaratie (in care a sustinut ca reoproduce din memorie cuvintele lui Popoviciu) care s-a constituit intr-o prima explozie: Tariceanu si Basescu au stat la rind la mine la usa" (desigur, afirmatia nu trebuie luata ad literam, ci figurativ).
A doua explozie a fost cea provocata de judecatoarea cu sira spinarii si cu mult bun simt si simt de raspundere care i-a eliberat pe cei trei ianite de expirarea termenului de retinere, dupa ce a aflat ca marea crima pentru care s-a cerut arestarea este o mita alcatuita dintr-o agenda, o sapca, un tricou si o sticla de wisky, pe care le-ar fi primit un procuror al DNA (care pentru ca s-a autodenuntat, a fost iertat de pacate). Pentru o asemenea mita, nici in cel mai crunt regim comunist nu ar fi fost arestat cineva. Cel mult criticat in sedinta de partid.
Acum sper ca nu numai eu, ci si alte milioane de romani, dorim sa se adevereasca versurile - putin modificate - ale unui clasic poet roman: "Trec anii, trec zilele-n goana/Si-n zbor saptamanile trec./Ramii sanatos Cotroceni/Ca-mi iau geamantanul si plec". Bucuria adeveririi ar fi cu atat mai mare cu cat ultimul cuvant din acest citat, "plec", ar fi urmat de "la DNA".
Sa recapitulam pe scurt petardele fumigene ale caror perdea de fum a fost risipita de mass media foarte repede, iar dupa ea, s-a vazut ca sta hahaind mai mult a paguba decit a castig, un presedinte - vorba vine - cu pantalonii in vine, mirat ca nu si-a atins scopul.
Prima petarda fumigena a fost cea cu Stirling, firma canadiana care ne fura tot titeiul din Marea Neagra. Dupa ce mass media a developat fimul, s-a vazut ca firma nici nu avea drept de exploatarea a zacamintelor, deci putea fura eventual citeva petroliere de apa de mare.
A doua petarda a fost cea cu armele de la Ciorogarla care s-au furat dar nu lipsesc, nu s-au gasit dar ies la numaratoare, s-au gasit hotii dar acestia habar n-au ce-au furat sau daca chiar au furat ceva, si asa mai departe.
Romanii nu au iesit in strada cerand ca "trimisul lui Dumnezeu", "omul providential", Traian Basescu, sa fie numit presedinte atotputernic pe viata, comandant superm a tot ce poarta uniforma, premier, presedinte al Parlamentului unicameral format din doi-trei pedelisti alesi de Luminatia Sa (eventual) asa ca petarda nu si-a atins scopul. Fumul a persistat numai cateva zile, ca a venit jaful de la Brasov care l-a risipit.
Pentru a se ocupa un timp si cu altceva decat cu petardele fumigene, Zeus a trimis emisari la FMI devedind inca odata ca nu-i pasa de romani nici cat de ciini comunitari, ca el conduce tot, inclusiv guvernul si nu piticul pe care l-a pus in fruntea executivului in lipsa altuia mai bun dupa ce Stolo cel genial s-a retras, a negociat un imprumut de care de fapt nu aveam nevoie - ca doar noi, prostii, si ai nostri copii vom plati ratele la imprumut in urmatorii 20 de ani, nu el si familia sa si nici fiicele sale - , l-a informat chiar la urma si pe Boc de ceea ce a facut (aceeasi romani prosti, adica noi, nu trebuia sa stie ca presedintele ii baga cu gatul in jugul FMI pe multi ani de- acum inainte), dupa care si-a frecat multumit miinile si probabil, a spus: "Mai ce-mi plac glumele mele!". Numai ca "gluma" lui cu FMI-ul ne va costa pe cei 22 de milioane romanii pe care "unsul" ii considera sclavii sai, ani buni de strans cureaua (conform raspunsului dat de Radio Erevan ascultatorului care a intrebat de ce trebuie sa strangem cureaua acum, la care postul de radio a raspuns: "De gat").
Ultima fumigena insa, i-a exolodat de doua ori in fata. A fluierat scurt tulusii si morarii din parohia sa numita DNA, iar acestia i-au "ascuns" pentru 24 de ore pe cei trei criminali de razboi, Puiu Popoviciu si pe cei doi sefi de la doi s'un sfert. Dar, Serban a dat o declaratie (in care a sustinut ca reoproduce din memorie cuvintele lui Popoviciu) care s-a constituit intr-o prima explozie: Tariceanu si Basescu au stat la rind la mine la usa" (desigur, afirmatia nu trebuie luata ad literam, ci figurativ).
A doua explozie a fost cea provocata de judecatoarea cu sira spinarii si cu mult bun simt si simt de raspundere care i-a eliberat pe cei trei ianite de expirarea termenului de retinere, dupa ce a aflat ca marea crima pentru care s-a cerut arestarea este o mita alcatuita dintr-o agenda, o sapca, un tricou si o sticla de wisky, pe care le-ar fi primit un procuror al DNA (care pentru ca s-a autodenuntat, a fost iertat de pacate). Pentru o asemenea mita, nici in cel mai crunt regim comunist nu ar fi fost arestat cineva. Cel mult criticat in sedinta de partid.
Acum sper ca nu numai eu, ci si alte milioane de romani, dorim sa se adevereasca versurile - putin modificate - ale unui clasic poet roman: "Trec anii, trec zilele-n goana/Si-n zbor saptamanile trec./Ramii sanatos Cotroceni/Ca-mi iau geamantanul si plec". Bucuria adeveririi ar fi cu atat mai mare cu cat ultimul cuvant din acest citat, "plec", ar fi urmat de "la DNA".
marți, 3 martie 2009
Directorii incompetenti si banii de partid
In ecuatia privind durata "casatoriei" dintre PDS+PC+PD-L intervine iata, o noua variabila. Conform informatiilor aparute in ultimele zile, Tariceanu este pe cale sa piarda sefia PNL in favoarea lui Crin Antonescu. Iar daca va fi asa, atunci este de inteles - cel putin in parte - tacerea din ultimele zile a "Geniului" de la Cotroceni, seful tuturor institutiilor din Romania de la guvern si pina la ultimul birou functionaresc din teritoriu, tacere care nu prevesteste in nici un caz ceva bun pentru tara, ca sa nu mai vorbim de alianta de la guvernare. In mod cert, daca Antonescu va fi noul presedinte al PNL, s-ar putea sa i se ofere brusc si fara multe discutii un post de viceprim-ministru si refacerea Aliantei DA. Desigur, unii ar putea obiecta ca Antonescu este un tip vertical, un tip cu principii care poate ca nu ar fi de acord cu propunerea. In mod normal (este ceva normal la noi?), asa si este. Dar, el va fi numai presedinte, iar foamea celorlalti membri de baza si de vaza pentru functii si banii ce izvorasc din ele precum apa din muntele lovit de toiagul lui Moise, este cel putin la fel de mare pe cat a fost a pesedistilor care i-au fortat mana lui Geoana, Iliescu si Nastase sa faca precum gaina fugarita de cocos care isi spune "Sa mai fug o tura prin curte ca sa nu ma creada curva", dupa care sa accepte "casatoria". Iar "fomistii" dupa ciolan din PNL care nu sunt cu nimic deosebiti de cei ai PSD, PD-L si chiar ai UDMR, l-ar putea determina pe Antonescu sa accepte refacerea Aliantei DA.
Si atunci, din nou negocieri lungi pentru functiile din ministere si din judete, din nou discutii despre schimbarea, chiar daca pe alocuri, a Programului de guvernare, din nou, intr-un cuvant, saptamani pierdute, in timp ce criza fuge vesela si fara griji de a fi prinsa si "scurtata de cap" prin curtea romanilor. Si iar saptamini in care, ca si in prezent, in institutii nu se va lucra ci se va discuta aprins (asa cum se intimpla de pe la inceputul anului) despre schimbarea directorilor, banii UE si cei de la guvern nu vor putea fi accesati de firme din lipsa de acte normative, iar criza va face o reverenta si va multumi din inima partidelor ca o lasa in pace.
Apropos de schimbarea directorilor: ma mir ca niciunui "intelept" politician, nici macar geniului politicii romanesti, Traian Basescu, cel care dovedeste pe zi ce trece ca putin ii pasa de tara, de popor de toti cei din jur (vezi exemplul fiicei pe care o vrea europarlamentar, anunt impotriva caruia vuieste intreaga tara iar taticului "ventriloc" putin ii pasa si vorbeste numai prin Boc-ul care spune ca fata va ajunge la Bruxelles cu succesuri si alte perle, pe baza de competenta si nu prin voia lui Zeus), ca solutia pe care nu trebuie sa o inventam noi - si pe care o aplica altii de sute de ani - este aceea ca directorii sa nu fie membri ai vreunui partid politic.
In tarile cu o adevarata democratie - nu una surogat precum a noastra - dupa alegeri si formarea noului guvern, fostii ministri, secretari de stat si presedinti ai unor companii nationale, isi fac valiza, lasa la secretariate demisiile, si pleaca in liniste. Nu sunt dati afara, nu sunt fortati sa plece, ei stiu ca asta e regula. Dar, la nivel local, nu se intrerupe activitatea, nu pleaca nici un director, pentru ca acestia sunt numiti dupa sustinerea unor examene adevarate, pe criterii de competenta (nu au nici diplome nici masterate cumparate, le au pe baza de teste si de cunostinte solide). Iar atunci cind gresesc, directorii pe criterii politice (majoritatea au in spate lideri cu influenta ai partidului din care fac parte) scapa "nevatamati". Cei pe criterii de competenta daca au gresit, nu are cine sa le tina spatele, asa ca, in cel mai bun caz, pleaca, iar in cel mai rau, ajung pe mana politiei. Si este numit un altul, tot dupa examene adevarate, nu trucate (in asemenea hal incat dac cel "nominalizat" nu a ajusn director este pentru ca a cazut nu la examen ci pe scari) pe la ministere pe baza de fisic de euroi. Iar dupa ce sunt numiti, incompetentii directori fac "excursii" cat mai dese la minister cu sarsanaua sau cu alt fisic de euroi obtinuti din "exploatarea" functiei. Cum spuneam, in Germania, Franta, Italia si in alte tari, acest sistem de numire a directorilor pe baza de competenta functioneaza de sute de ani. La noi nu poate functiona pentru ca ar ramine partidele fara bani de campanii electorale si pentru alte scopuri.
Si atunci, de ce ne mai miram ca nimic nu merge in Romania, de ce ne miram ca functionarii (de la cel mai simplu pana la magistrati) iau spaga - desigur ca o parte din bani merge si la sefii directi -, ca romanul este umilit la ghiseele institutiilor? Incompetenta, dorinta de inavutire din bani publici, setea de putere, infatuarea, sunt principalele atribute ale politicienilor pe care i-am ales. I-am ales, n-avem de ce sa ne miram.
Si atunci, din nou negocieri lungi pentru functiile din ministere si din judete, din nou discutii despre schimbarea, chiar daca pe alocuri, a Programului de guvernare, din nou, intr-un cuvant, saptamani pierdute, in timp ce criza fuge vesela si fara griji de a fi prinsa si "scurtata de cap" prin curtea romanilor. Si iar saptamini in care, ca si in prezent, in institutii nu se va lucra ci se va discuta aprins (asa cum se intimpla de pe la inceputul anului) despre schimbarea directorilor, banii UE si cei de la guvern nu vor putea fi accesati de firme din lipsa de acte normative, iar criza va face o reverenta si va multumi din inima partidelor ca o lasa in pace.
Apropos de schimbarea directorilor: ma mir ca niciunui "intelept" politician, nici macar geniului politicii romanesti, Traian Basescu, cel care dovedeste pe zi ce trece ca putin ii pasa de tara, de popor de toti cei din jur (vezi exemplul fiicei pe care o vrea europarlamentar, anunt impotriva caruia vuieste intreaga tara iar taticului "ventriloc" putin ii pasa si vorbeste numai prin Boc-ul care spune ca fata va ajunge la Bruxelles cu succesuri si alte perle, pe baza de competenta si nu prin voia lui Zeus), ca solutia pe care nu trebuie sa o inventam noi - si pe care o aplica altii de sute de ani - este aceea ca directorii sa nu fie membri ai vreunui partid politic.
In tarile cu o adevarata democratie - nu una surogat precum a noastra - dupa alegeri si formarea noului guvern, fostii ministri, secretari de stat si presedinti ai unor companii nationale, isi fac valiza, lasa la secretariate demisiile, si pleaca in liniste. Nu sunt dati afara, nu sunt fortati sa plece, ei stiu ca asta e regula. Dar, la nivel local, nu se intrerupe activitatea, nu pleaca nici un director, pentru ca acestia sunt numiti dupa sustinerea unor examene adevarate, pe criterii de competenta (nu au nici diplome nici masterate cumparate, le au pe baza de teste si de cunostinte solide). Iar atunci cind gresesc, directorii pe criterii politice (majoritatea au in spate lideri cu influenta ai partidului din care fac parte) scapa "nevatamati". Cei pe criterii de competenta daca au gresit, nu are cine sa le tina spatele, asa ca, in cel mai bun caz, pleaca, iar in cel mai rau, ajung pe mana politiei. Si este numit un altul, tot dupa examene adevarate, nu trucate (in asemenea hal incat dac cel "nominalizat" nu a ajusn director este pentru ca a cazut nu la examen ci pe scari) pe la ministere pe baza de fisic de euroi. Iar dupa ce sunt numiti, incompetentii directori fac "excursii" cat mai dese la minister cu sarsanaua sau cu alt fisic de euroi obtinuti din "exploatarea" functiei. Cum spuneam, in Germania, Franta, Italia si in alte tari, acest sistem de numire a directorilor pe baza de competenta functioneaza de sute de ani. La noi nu poate functiona pentru ca ar ramine partidele fara bani de campanii electorale si pentru alte scopuri.
Si atunci, de ce ne mai miram ca nimic nu merge in Romania, de ce ne miram ca functionarii (de la cel mai simplu pana la magistrati) iau spaga - desigur ca o parte din bani merge si la sefii directi -, ca romanul este umilit la ghiseele institutiilor? Incompetenta, dorinta de inavutire din bani publici, setea de putere, infatuarea, sunt principalele atribute ale politicienilor pe care i-am ales. I-am ales, n-avem de ce sa ne miram.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)