

Dupa ce sambata, Curtea Constitutionala a lasat sa se scurga informatii conform carora are de gand sa decida reluarea turului doi (informatia ce a provenit de la unul din cei 9 judecatori a fost diseminata de "raspandaci profesionisti"), magistratii s-au "aliniat" la fluierul lui Basescu - probabil acesta le-a "zanganit" dosarele - si au votat in unanimitate pentru contra. Au facut-o ca pe vremea denumita "Labelepoc" pe cand erau tot judecatori, tot cu salarii astronomice, tot numiti de partid; au schimbat doar portretul de pe peretele salii in care dormiteaza atunci cand nu dau decizii, fapt ce se intampla de doua-trei ori pe an.
In orice tara civilizata - nici macar membra a UE - o dovada ca a fost fraudat un singur vot s-ar fi lasat cu arestarea faptuitorului si repetarea votului. Pentru ca, nu numarul sau/si amploarea fraudei conteaza, ci fapta in sine. Intru sustinerea afirmatiei vine tocmai proverbul roman "Cine fura azi un ou...". Curtea Constitutionala a considerat probabil ca e nesemnificativ ca s-au furat acolo - pe diverse cai si prin diverse mijloace - cateva sute de mii sau chiar peste un milion de voturi (caci si mituirea, si santajul si amenintarea pentru a vota intr-un fel, tot furt se cheama), ca doar nu moara tara din asta.
Ba da, tara moare din punct de vedere moral (ca economic a avut grija Basescu plus Boc&Co s-o puna in sicriu mai urmand numai asezarea ei in pamant) mai ales ca si inaintea acestui scrutin, era deja tinuta in viata de aparate, dupa 5 ani de domnie a bunului plac, calcarea in picioare a Constitutiei, dosare penale politice, etc.
Oripilant este si faptul ca, dupa ce au supravietuit cu greu - ca de traiat nici nu poate fi vorba - in ultimii 5 ani, dupa ce au fost umiliti, batjocoriiti, scuipati in fata, aproximativ 3 milioane de romani l-au votat pe cel ce i-a adus in starea de saracie in care se afla. Iar acesta s-a grabit sa dea un semnal de ce ne asteapta: studentii bucuresteni care au protestat pasnic, fara a comite nici macar un gest necuviincios, au fost batuti de jandarmi. Si nu este doar un semnal de ce va urma, ci chiar un avertisment: "Cine nu zice ca mine, de bastoane si puscarie va avea parte", tuna Zeus din Olimp.
De cativa ani am spus de mai multe ori ca ar trebui ca fiecare roman sa ia in mana cate o floare si sa treaca, pret de o clipa, pe langa mormantul lui Silviu Brucan. In clipa respectiva sa spuna doar atat: "Iarta-ne coane Brucan!". Cand ne-a facut "stupid people" si a spus ca avem nevoie de 20 de ani ca sa devenim democrati, Brucan n-a vrut probabil sa ne sperie spunand adevarul; avem nevoie de inca 20 de ani sau poate chiar mai mult. Si s-a dovedit intru totul acum, cand intr-un gest de adevarat sado-masochism, aproximativ 3 milioane de romani l-au votat pe Basescu din convingere. Si, aproape sigur, ei vor fi primii care vor sari in sus si se vor vaita peste cateva luni cand nu vor avea ce pune pe masa.
De cei de-afara nu mai are rost sa vorbim, deoarece pe ei nu-i intereseaza ca parintii, fratii si celelalte rudenii mor de foame, ca doar le arunca ei cate-o ciosvarta de euro sau dolari. Nu-i intereseaza de soarta celor de acasa care, in primavara cel tarziu, sub inteleapta, geniala, far' de-asemanare, etc. politica a lui Basescu&Co, vor fi trecuti in somaj, pensionarii nu-si vor primi drepturile pentru care au muncit o viata, iar tinerii ii vor urma in pribegie ca acasa nu vor mai avea nici o sansa. Ei vin acasa o data sau de doua ori pe an, aduc cadouri, mai lasa si ceva bani care insa nu le ajung celor de acasa pentru un trai decent luni de zile, pana vin din nou acasa. Ma feresc sa spun "celor dragi" pentru ca votand Basescu au dovedit cu varf si indesat ca de fapt nu doar ca nu le sunt dragi, dar sunt pentru ei mai rai decat cei mai mari dusmani.
Remember:
...Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
"Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei."
- "Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?"
- "Dar ziceaţi..." - "Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.